Prima dată “La” Italia

Durata şederii în Italia a fost între 20-28 octombrie, 2014

Cînd eram mai mică, nu înţelegeam, de ce multă lume tot oftează că vrea în Italia, la Roma, la Veneţia, la Milano… Cred că am privit prea multe filme de la Hollywood, care au avut o oarecare influenţă în emigrarea mea spre continentul Nord American. Abia acuma, după prima mea vizită, mi-am dat seama şi eu cît e de frumoasă Italia. Oricum, nu-mi pare rău nici o secundă că mi-am ales o a doua casă Canada… Ei bun, las jălea şi trec la spovedanie.

Am aterizat la aeroportul de lîngă Verona. Dupa ce am ieşit din avion, chiar am tras un gît de aer italian si am exclamat “Italia”! Afara era cald şi înăbuşitor, cam ca în Canada, vara, cînd este cîte un val de căldură lipicios şi sufocant. Totul în jur era verde, chiar şi la sfîrşit de octombrie. Italia e cu multă piatră şi respectiv îţi dă senzaţia de rece. Casele sunt din piatră, pereții prin orașe sunt din piatră, multe drumuri sunt din piatră, pînă și băncile (scaunele din parcuri) sunt tot din piatră. Orașele sunt mari. Iar așa numitele sate, seamănă cu centrele raionale din Moldova. Străzile sunt înguste, uneori atît de înguste, încît încap numai un anumit tip de mașini – eu le numesc “bîzuri”. Străzile sunt foarte încurcate, cel puțin pentru mine. Întotdeauna consideram că mă orientez bine în spațiu, și da, chiar mă orientez bine, însă la străzile de tipul “рельсы рельсы шпалы шпалы” care-s caracteristice pentru Canada și SUA. La drept vorbind, cred că m-aș pierde, chiar și într-un așa numit sat italian.

IMG_20141022_150018

Rîschituri frumoase. Şi taparele.

IMG_20141021_102956

Arena din Verona cu multă piatră veche.

Arhitectura din Italia e uluitoare. Designul clădirilor cu statui, care la rîndul lor au o sumedenie de elemente perfect aranjate la locul lor, pur şi simplu te dau jos. Am rămas cu gura căscată o vreme. Multe case sunt vechi și rîschite, dar rîschite frumos, cu gust. La fel mi-au plăcut culorile și stilurile de case mai noi, combinate cu un landşaft potrivit. Şi încă ceva, am înţeles ce vreau de la stilul italian de case: vreau taparele (obloanele noastre) pe la ferestre.

IMG_20141027_142813

Casă modernă. Multe case din Italia au un nume.

IMG_20141022_133009

Stradă cu turişti, tipic italiană.

Mîncarea este bună în Italia. Oamenii ăştia ştiu să gătească şi să manînce. În sfîrşit, mi-am împlinit pofta de a gusta o pizza italiană adevărată, coaptă pe vatră. Gustul de aluat afumat cu lemne e absolut deosebit şi fenomenal faţă de ceea ce am obişnuit să mănînc pînă acum, copt în cuptor electric. Aveţi însă mare grijă, cînd căutaţi să luaţi masa! Între ora 14:00 şi 17:00 riscaţi să ajungeţi la McDonald’s, fix aşa cum am făcut-o eu! Cultura acestui popor faţă de luarea mesei e foarte bine pusă la punct. În Italia, se ia prînzul între 12:00-12:30 si 14:00-14:30. În acest timp supermarketurile, magazinele, primăriile, muzeele etc. sunt închise. Luarea mesei la restaurantele din Italia variază între 15-20 Euro taxe incluse, însă nu include locul la masă care costă între 1-3 Euro.

IMG_20141022_140321

Spaghetti cu fructe de mare. 15 Euro.

IMG_20141027_152125

Alintări dulci.

Totuşi suntem norocoşi, noi moldovenii, că avem Italia plină de neamuri şi nemurele. Astfel, am economisit o avere pentru cazare şi închirierea maşinii. În Italia ai nevoie de maşină pentru a explora şi alte trasee decît cele bine cunoscute turiştilor. Benzina acolo e scumpă, şi variază între 1,50 – 1,70 Euro/litru. La fel de scumpă e şi taxa pentru autorută. De exemplu, să mergi de la Verona pînă la Veneţia pe autostradă (aprox. 150 km) costă 9 Euro într-o direcţie. Oameni sunt de tot felul în Italia, de orice culoare şi de orice naţie, însă majoritatea sunt italieni. Italienii sunt vorbăreţi, şi vorbesc tare. Îţi povestesc chiar dacă tu le spui că nu cunoşti italiana. Şi înţelegi cam 60% din conversaţie, dar nu poţi răspunde, sau te bîlbîi şi confunzi italiana cu spaniola, de exemplu, în loc de “Grazie” răspunzi “Gracias”.

IMG_20141025_120641

La piaţă. Se organizează în fiecare sîmbătă.

În Italia se discriminează deschis. Şi cei mai discriminaţi sunt oamenii de culoare. Ai noştri tot discriminează şi sunt discriminaţi. Am rămas impresionată de eleganţa femeilor şi a bărbaţilor din Italia. Totuşi au ei de unde se inspira. Cred că există o relaţie de inspiraţie direct proporţională cu natura şi arhitectura lor extraordinară.

Mulți din voi cred că cunosc vorba “Să vezi Parisul și să mori”. Păi eu, dupa ce am vazut Parisul, am schimbat-o pentru mine: “Să vezi Veneția și să mori”! Bun, am fost la Veneția, dar nu mă apuc înca să mor. Veneția pur și simplu m-a frapat cu frumusețea sa. Orașul e grandios. Am mers cu barca de la parcare pînă în Piața San Marco vreo 30 de minute. Credeam că Veneția e doar podișoare şi poduleţe care leagă clădirile, dar sunt destule străzi, stradele şi ulicioare pentru a face o plimbărică pe cinste prin oraș. Mai vreau la Veneția. Vreau să stau măcar două nopţi, în doi, fără prichindei după fusta mamei. Vreau să mă plimb noaptea pe podişoare şi ulicioare, să respir aerul de mare specific timpurilor în care mergeam cu familia la mare. Vreau şi eu, la urma urmei, să simt kaiful care l-o avut George Clooney, la nunta sa, în acest oraş fantastic.

IMG_20141022_133735

Poduleţ şi gondole.

IMG_20141022_153031

Cam aşa ne-am distrat noi prin Veneţia!

IMG_20141022_131453

Veneţia.

Am trecut și pe la munte, în Italia. Am fost in regiunea Trento. Am fost extrem de încîntată de curăţenia de pe drumurile locale şi a curţilor gospodăreşti. Totodată, mi-a plăcut cum sunt organizate viile de la poalele munţilor. Tufele sunt sădite cu mare precizie şi au o distanţa calculată milimentru în milimetru. Tot drumul, cît am urcat în munţi, a fost viţă-de-vie pe de-o parte şi de alta a şoselei.

IMG_20141023_142118

Muntele şi “bîzul” care ne-a escortat pîn’ acolo.

Am rămas surprinsă cînd a trebuit să plătesc pentru a folosi toaleta publică. Aşa că e recomandabil să vă descărcaţi vezicile şi intestinele, înainte de plimbare, întrucît riscaţi să ramîneţi fără 0.70 – 2 euro, la fiecare apel al organismului. În restaurante nu te lasă să mergi la baie, dacă nu eşti clientul lor.

IMG_20141022_122710

Dovadă de toaletă cu plată.

O săptămînă e prea puţin să înţelegi ce-i asta Italia. Sunt încă mii de locuri, pitoreşti, de explorat. Nemaivorbind de sudul Italiei şi Roma. Abia aştept următoarea ocazie de a descoperi această ţară şi din alte puncte de vedere.

Advertisements

Cum am gasit Moldova dupa 5 ani…

Totul a inceput la Munchen, Germania, la poarta H30. Acolo deja mirosea a moldovenism. Nu stiu cum, in avionul spre Chisinau am intrat ultima, cu doua torbe pe umar si cu un bebe de 7 luni in brate. Penultimul era americanul Paul, indragostit de Moldova, care s-a oferit sa ma ajute, restul s-au facut ca nu ma vad. Dar m-am imprietenit cu Paul si la vara ne asteapta cu familia, sa pescuim in Rhode Island.
Bine te-am gasit Moldovioara! Din nou, eram aproape pe la urma cind o domnisoara i-a blocat pe restul si mi-a oferit mie prioritate sa intru in aeroportul din Chisinau. Inca nu am inteles de ce moldovenii se grabesc sa fie primii peste tot? Poate ca-s la coada mai peste tot si nu-i ia nimeni in seama…
Prima zi in Chisinau. M-am dus cu parintii, cu masina. Din prima impresie am observat ca-i aglomerat cu foarte multe masini avind in vedere capacitatea strazilor din oras; aer poluat, ba chiar foarte poluat imi era greu sa respir; multe constructii noi incepind cu blocuri de locuit si terminiind cu restaurarea cladirilor mai vechi de pe vremea comunismului, care la rindul lor au fost transformate in magazine, magazinase; de exemplu, la 40 de ani magazinul “Minsk” s-a transformat in “Fidesco”. Aroganta inca persista, mai ales la oamenii din domeniul serviciilor, in special a vinzatorilor si casierilor de la supermarketuri. Pe strazi tot aceeasi murdarie care a ramas cu cinci ani in urma, alcatuita din sticle de plastic, ambalaje de la seminte, chipsuri sau pesmeti.
Oamenii sunt la fel de grabiti si bine aranjati. Pantofii cu toc totusi a ramas incaltamintea de baza pentru doamnele, domnisoarele din oras. Oamenii au ramas la fel de complexati si incordati cu privire la opinia publica, a prietenilor sau a rudelor. Multi domni si domnisoare cred in branduri de haine, ba chiar se avinta sa le achizitioneze si sa le arate ca le au, in public. Masinile cu numere “poimionnie” si cu trei de sapte sau noua sunt inca in mare voga. Multe din ele sunt deja vechi, curtate cu mare grija de catre soferii barbati. Materialismul si crezul in bucatelele de fier inca persista, si uneori e mai presus decit sanatatea si bunastarea familiei. Aici in Moldova multi oameni sunt pe “striom”, cum zice “romanul”, ei noaptea nu adorm pina nu se se gindesc cum sa mai faca un leu ca sa aiba pentru ziua de poimine. Cum a mai spus cineva din prietenii mei, aici daca nu te apuci cu amindoua miini de ceva de tipul politica sau business, nu rezisti sa supravietuesti.
In Moldova, in special in Chisinau internet este practic peste tot, gratis si rapid. Insa totusi n-am inteles de ce indeosebi femeile sunt obsedate de caciulite si ciorapei la bebelusi la +24 grade. Avind atita internet gratuit si rapid chiar le este asa de greu sa se informeze despre calirea bebelusilor cu aer si soare care este in abundenta in Moldova. Ele inca maninca “katleta” medicilor de familie de pe vremea comunista si neaparat imbodolesc bebelusii pentru ca asa o spus medicu’ dupa care se trezesc cu bebe de 6 luni indopati deja cu antibiotice. Mi s-a parut foarte bizare, de exemplu, cind m-a vazut o doamna ca bebele meu era cu piciorusele goale la +25 grade a zis: “Cred ca ii frig” sau plimbindu-ma cu bebe in carut fara ciorapei niste doamne vindeau ciorapi si mia-u zis: “a u nas nasochki esti”
S-a modernizat Moldovioara noastra, multe drumuri nationale si locale au fost reparate de la zero. S-au separat si benzile cu bara de siguranta. S-au instalat multe camere video pe la semafoare, dar nu si pe la trecerile de pietoni. Daca sincer, e inca tare periculos sa traversezi strada la “zebra”. De exemplu, daca trecerea are trei benzi, primii doi pot sa se opreasca insa ultimul vazind ca sunt pietoni apasa gazul cit mai tare ca nu cumva sa se opreasca, sa piarda timpul si sa ofere prioritate.
In Moldova, au inceput sa se organizeze mai multe festivaluri. Am fost la Bostaniada. Manifestarea a adunat multa lume. A fost concert, vinzari de artizanat, expozitie de bostani, vinzari de bucate moldovenesti. Tot acolo am gustat must, de-a carui gust deja uitasem. Am avut o experienta pozitiva. Oricum mai e nevoie de lucrat la capitolul organizare, in special la instruirea gospodinelor despre igiena (cu miinile goale se servea si mincarea si se luau banii), urne mai multe si grupuri sanitare dotate cu apa si sapun. La Ziua Vinului am avut o experienta mai negativa. Prea multa lume, nu se respectau rindurile, la cererea mea destul de politicoasa de a gusta vre-un vin, mi se raspundea “la noi nu-i degustare” sau “degustarea-i in partea ceea”, unde evident nu era, dar daca era vre-un stand mai imbodolit cu vre-o persoana cu “palichiki veerom” in genere ma conducea pina la usa si mi se raspundea ingimfat “la noi nu-i degustare”. Partea pozitiva e ca totusi am reusit sa gust din doua vinuri, a fost o zi cu mult soare si s-a meritat o plimbarica prin centrul orasului.
M-au impresionat preturile din Moldova comparativ cu banii din Canada (da cu banii din Canada, va rog sa nu reprosati la salariile din Moldova, sunt constienta de ele). Mi-a placut sa merg la magazin cu 53 lei ($4 CAD) si sa cumpar o franzela, un litru de lapte, 4 eclere si 3 brinzici. Totusi in Moldova e mult mai ieftin sa traiesti cu salariile din Canada. Din discutiile cu rudele, prietenii sau cunostintele am ajuns la concluzia ca cu 10000 lei pe luna o persoana traieste destul de bine si inca pune de-oparte pentru o vacanta sau doua. De altfel, un salariu de 7000 de lei se considera salariu bun, normal, pentru toate necesitatile.
Mi-a placut troleibuzele din Chisinau, in sfirsit este loc pentru carucioare si nu te pune sa platesti si pentru el, cum era pe timpuri… Oamenii sunt educati in transportul public, iti ofera locul daca esti cu bebe, te ajuta sa urci/cobori caruciorul daca ai nevoie. Unicul dezavantaj la troleibuze e ca merg cu viteza melcului, de exemplu, de la Miorita pina la Liceul Gheorghe Asachi cu troleibuzul nr.10 am mers 35 minute, in afara orei de virf.
Am fost prima data la Orheiul Vechi, la Butuceni. Ciudat pentru mine care a facut facultatea Turism si Servicii Hoteliere timp de 4 ani si careia ii place duca. Dar ce vreau sa spun… ca putin m-a impresionat locul. E nevoie inca de multa truda si silinta pentru a atrage anume turistii straini de a vizita Orheiul Vechi. Infrastructura si anume drumul din sat care duce la renumitul restaurant “Dor” putea fi macar un pic reparat. Stau si acum si ma gindesc oare cum merg doamnele si domnisoarele pe tocuri de la masina pina la restaurant, cred ca au cite un suport pentru git in caz ca li se intimpla ceva…
Moldovioara! N-o sa-ti uit gustul strugurilor niciodata, la fel ca si gustul de brinza si smintina de casa. Cred ca ne mai vedem noi, dar nu stiu cind…poate in urmatorii 5 ani sau poate 10. Parintii? Parintii pot veni oricind in Canada. In plus, ne putem intilni si in Europa. E timpul sa exploram si Europa!

P.S. Sejurul in Moldova a fost intre 15 septembrie – 20 octombrie, 2014.